Originar din India, busuiocul a fost considerat inca din antichitate o planta sacra, care era interzisa femeilor sa o culeaga. Busuiocul era folosit in Grecia pe post de planta decorativa. Pus in ghivece acesta impodobea cu florile sale albe, pervazul ferestrelor.
Astazi, busuiocul este nelipsit insa din prepararea unor sosuri, precum cel de usturoi sau rosii. Este de asemenea, condimentul care se regaseste in platourile cu salate de rosii, fasole verde, la carnea preparata pe gratar, la supe sau peste. Sa nu uitam ca busuiocul da si acel gust proaspat si gustos unei pizza.
Astazi, busuiocul este nelipsit insa din prepararea unor sosuri, precum cel de usturoi sau rosii. Este de asemenea, condimentul care se regaseste in platourile cu salate de rosii, fasole verde, la carnea preparata pe gratar, la supe sau peste. Sa nu uitam ca busuiocul da si acel gust proaspat si gustos unei pizza.
Busuiocul are o aroma usor condimentata, cu o tenta dulceaga. Poate fi recunoscut imediat datorita acelui miros puternic si putin intepator. Dupa ce il culegem poate fi tinut si in pungi de plastic in frigider pentru cateva zile sau la congelator. Busuiocul se recolteaza inainte de a inflori pentru condimentare si abia dupa inflorire pentru ornare. Pentru a nu capata acel gust amarui, este de preferat ca frunzele sa nu fie taiate, ci rupte.
Zilnic, o infuzie calduţă de busuioc după fiecare masă vă ajută să scăpati de balonări intestinale, infecţii urinare, dureri de cap, gripă, diaree sau colită de fermentaţie (boală în care trebuie băut neîndulcit). În plus, reduce stările de vomă, combate retenţia de apă şi creşte pofta de mâncare.